Arhiva lunară: aprilie 2015

Pași spre medierea obligatorie în Uniunea Europeană?

La 26 februarie 2015, Parlamentul European a făcut public un Raport privind starea justiției în Europa, raport ce cuprinde și un capitol dedicat medierii și aplicării acestei proceduri în statele membre.

Giuseppe de Palo este autorul raportului în ceea ce privește medierea în lumina aplicării Directivei 2008/52/EC. Acesta descrie în Raport potențialul medierii ca procedură de soluționare a litigiilor (prin raportul cost, timp și bani – mediere și instanțe judecătorești), dar și paradoxul că, deși avantajele medierii sunt incontestabile, statele membre nu au reușit să stimuleze medierea și numărul de medieri efective.

Italia este exemplul cel mai bun privind medierea obligatorie înainte de a face orice demers în fața unor instanțe civile ori comerciale, numărul de medieri ajungând la peste 200.000 de cazuri pe an. În alte state, numărul de medieri este scăzut și insignifiant în comparație cu numărul mare de dosare pe rolul instanțelor înregistrate anual.

Rezultatele modeste privind medierea sunt raportate la numărul mic de medieri pe an și la numărul de milioane de dosare civile înregistrate anual pe rolul instanțelor judecătorești în toate statele membre. Ceea ce dorește Directiva Europeană privind medierea este o balanță/un echilibru între numărul de procese de mediere și procese judiciare. Un echilibru între cazurile mediate și cazurile judecate.

Cât privește medierea obligatorie, raportorul explică faptul că medierea duce la o economie considerabilă de timp și bani, atât pentru părțile din conflict, cât și pentru stat, iar numărul de medieri și, implicit, economia în fapt a acestor resurse, s-ar putea realiza printr-o procedură obligatorie de mediere. Continue reading “Pași spre medierea obligatorie în Uniunea Europeană?” »

Inaplicabilitatea unui acord de mediere prin care se derogă de la o normă imperativă

Legea nr. 330/2009 a instituit un sistem de salarizare obligatoriu, imperativ, din care nu face parte sporul de dispozitiv pentru categoriile de funcţionari publici din care fac parte recurenţii. Este clar faptul că disp. Notei 1 la Anexa III/2 din Legea nr. 330/2009 referitoare la sporul de dispozitiv nu sunt aplicabile recurenţilor.
Aşadar, sporul nu mai poate fi acordat ulterior datei de 31.12.2009, deoarece Legea nr. 330/2009 interzice acest lucru. Nici începând cu 01.01.2011 sporul nu poate fi acordat, deoarece art. 1 alin. 2 Legea nr. 284/2010 limitează sporurile la cele prevăzute de respectiva lege.
Prin Decizia nr. XXXVII/2009 pronunţată de ÎCCJ în cadrul unui recurs în interesul legii, s-au stabilit categoriile de personal bugetar care au dreptul la plata sporului de dispozitiv chiar şi până la data de 31.12.2009, or recurenţii nu fac parte din ele.
Faptul că a existat un acord de mediere între recurenţi şi intimată (angajatorul recurenţilor), chiar şi încuviinţat de instanţa de judecată, nu poate deroga de la dispoziţiile legale imperative, deoarece convenţia rămâne un acord al părţilor, fie şi verificat sumar sub aspect formal de instanţa de judecată, or de la o normă imperativă nu se poate deroga prin consimţământul părţilor. (Curtea de Apel Galați, Decizia nr. 8260 din 28.11.2014, portal.just.ro)

Sursa:http://www.legal-land.ro/inaplicabilitatea-unui-acord-de-mediere-prin-care-se-deroga-de-la-o-norma-imperativa/

Medierea litigiului având ca obiect constatarea încadrării în grupa superioară de muncă

”Atât timp cât părţile au înţeles să stingă litigiul pe cale amiabilă, apelând în prealabil la procedura medierii, constând în derularea unor negocieri care au avut loc între părţi în raport de pretenţiile formulate de către intimaţii petenţi, iar în urma derulării procedurii de mediere a fost încheiat acordul de mediere semnat de către toate părţile înseamnă că în realitate un asemenea acord constituie prin însăşi natura sa un înscris care atestă manifestarea de voinţă a părţilor contractante de a-şi recunoaşte reciproc anumite drepturi şi obligaţii, acord încheiat pe baza unor acte, a unui raport de expertiză extrajudiciară şi în cuprinsul căruia nu există niciun element de natură să aducă atingere legii şi ordinii publice.
De altfel, în condiţiile în care părţile au încheiat un acord de mediere în vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, a neînţelegerilor care au existat cu privire la recunoaşterea în favoarea intimaţilor a unor grupe superioare de muncă, iar acest acord de mediere a fost semnat deopotrivă de toate părţile contractante, demonstrând manifestarea de voinţă a acestora, având capacitate de dispoziţie, obiectul supus înţelegerii fiind clar determinat, stabilindu-se scopul pentru care a fost încheiat acordul, clauzele contractuale convenite de către părţi, înseamnă că nu există niciun impediment legal de a se pronunţa o hotărâre judecătorească care să consfinţească o asemenea înţelegere a părţilor, mai ales că instanţele judecătoreşti nu au dreptul să analizeze fondul dreptului care a făcut obiectul înţelegerii dintre părţi, materializat prin încheierea acordului de mediere, să stabilească dacă petenţii persoane fizice au dreptul sau nu la recunoaşterea anumitor grupe superioare de muncă, dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile stabilite de HG nr.261/2001, de alte acte normative care reglementează încadrarea salariaţilor în anumite grupe superioare de muncă. Continue reading “Medierea litigiului având ca obiect constatarea încadrării în grupa superioară de muncă” »

Consfințire acord de mediere. Competența teritorială

Stabilirea instanței competente să soluționeze cererea prin care se solicită consfințirea prin hotărâre judecătorească, a unui acord de mediere având ca obiect sistarea unei stări de indiviziune rezultate din succesiune cu privire la un imobil, se face prin raportare la dispozițiile art. 59 alin. (1) teza a 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, care reglementează o competenţă teritorială alternativă, aparţinând fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere, această cerere neputând fi calificată ca fiind una în materie succesorală şi care să atragă competenţa instanţei locului situării imobilului, potrivit art. 118 NCPC. (ICCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1968 din 18 iunie 2014, www.scj.ro)

Translate this site:

ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la: Contact -Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

carti-de-vizita-mediator1
Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

Follow Mediator Bucuresti

aprilie, 2015
L Ma Mi J V S D
« Mar   Mai »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...
PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

Articole recente