Arhiva lunară: februarie 2014

Când se poate recurge la mediere?

mediere 3Legea medierii prevede ca părţile pot recurge la mediere în mod voluntar, înainte sau după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice tip de conflicte. Părţile au dreptul de a‑şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege. Nu pot face obiectul medierii doar drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

În concluzie, părţile pot recurge la mediere înainte sau după declanşarea unui proces, părţile având dreptul de a‑şi soluţiona prin mediere orice tip de conflict cu privire la drepturi asupra cărora pot dispune.

Cu toate că medierea se poate aplica în principiu cu privire la orice tip de conflict, legiuitorul român instituie prevederi speciale cu privire la medierea în anumite domenii ale dreptului referindu‑se în mod special la conflicte penale, conflictele civile şi conflicte familiale. Era benefica şi o prevede speciala cu privire la conflictele comerciale având în vedere faptul ca la nivel mondial, medierea are o aplicabilitate deosebita în conflictele comerciale. Totuşi, cu toate că nu este prevăzut în mod expres, dispoziţiile cu privire la conflictele civile se aplică şi conflictelor comerciale.

Legea 192/2006 în articolele 61‑63 cuprinde dispoziţii speciale cu privire la medierea privitoare la conflictele de natură civilă.

Aceste prevederi vizează procedura medierii în cazul existenţei unui litigiu aflat pe rolul instanţei de judecată.

În aceste cazuri, părţile pot să îşi soluţioneze litigiul prin mediere fie din iniţiativă proprie, fie la recomandarea instanţei de judecată. În cazul în care instanţa le recomandă părţile să îşi soluţioneze conflictul prin mediere, această recomandare nu are caracter imperativ, părţile putând să nu o accepte. Astfel, legiuitorul român a oferit posibilitatea părţilor de a analiza oportunitatea apelării la mediere încercând în acelaşi timp să le şi responsabilizeze. Pentru ca medierea să aibă şanse de reuşită este vital ca părţile să îşi dorească să utilizeze medierea ca mijloc alternativ de soluţionare. O mediere obligatorie impusă printr‑un text de lege nu ar fi întotdeauna eficientă.

Părţile pot chiar ele să propună medierea sau sa accepte recomandarea instanţei de a apela la mediere. Varianta acceptării recomandării instanţei este preferabila având în vedre ca în mod greşit, datorită lipsei unei tradiţii în domeniul medierii în România, unele părţi ar considera ca fiind un semn de slăbiciune din partea adversarului din proces, propunerea acestuia de a încerca să îşi soluţioneze conflictul prin mediere.

Conform articolului 61 din lege alin. 1 din lege părţile pot ajunge prin mediere fie la o înţelegere totală, cu privire la toate conflictele existente între părţi şi deduse judecăţii, fie la o înţelegere parţială doar cu privire la anumite conflicte deduse judecăţii.

Sunt instituite de către legiuitor anumite obligaţii care îi revin mediatorului. La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat să informeze în scris instanţa de judecată dacă părţile au ajuns sau nu la o înţelegere în urma procesului de mediere. Mediatorul este obligat să informeze în scris instanţa în toate cazurile: înţelegere totală, înţelegere parţială, mediere eşuată sau mediere denunţată.

Art. 62 alin. 1 din legea 192/2006 prevede ca: Continue reading “Când se poate recurge la mediere?” »

Avocatii si mediatorii explica Noul Cod de Procedura Civila

mediere 1Intrarea in vigoare, la 15 februarie 2013, a Noului Cod de Procedura Civila (NCPC) aduce schimbari importante in modul de desfasurare a proceselor. Specialistii spun ca unifica majoritatea dispozitiilor care reglementeaza raporturile de drept privat, introducand totodata si reglementari noi ce reflecta orientarile doctrinei si jurisprudentei moderne. Marile case de avocatura au explicat pentru revista „Finantistii” care sunt principalele schimbari ce au intervenit odata cu adoptarea noii legislatii procesual civile.

Una dintre modificarile importante aduse de NCPC vizeaza, dupa cum spun avocatii, „reasezarea competentelor instantelor in matca fireasca”. S-a stabilit astfel ca instanta de drept comun in materie civila este tribunalul, iar instantele superioare devin, cu unele exceptii, doar instante de control judiciar.

„Astfel, Curtea de Apel devine instanta de drept comun pentru judecarea apelurilor, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie devine instanta de drept comun pentru judecarea recursurilor. Desigur, impartirea prezentata cunoaste anumite nuantari, in cazurile in care legea prevede expres o alta competenta sau o cale de atac diferita fata de cea stabilita prin art. 95-97 din NCPC”, precizeaza Remus Codreanu, Managing Associate Kinstellar.

Contestatia privind tergiversarea procesului

Tergiversarea proceselor a reprezentat intotdeauna o problema in Romania. Acum se incearca evitarea acestor situatii, art. 522-525 avand ca obiect incalcarea dreptului la solutionarea procesului intr-un termen optim si previzibil. „Cele mai numeroase schimbari vizeaza procedura contencioasa, si in special judecata in fata primei instante, care acum este organizata in doua etape: cercetarea procesului si dezbaterea fondului. In prima etapa, care are loc doar dupa verificarea cererii de chemare in judecata sub aspectul indeplinirii cerintelor legale, instanta solutioneaza exceptiile, incuviinteaza si administreaza probele si dispune celelalte masuri necesare pregatirii dezbaterii in fond a procesului. Aceasta etapa se desfasoara, in principiu, in camera de consiliu, instanta avand obligatia de a estima durata cercetarii procesului inca de la primul termen, urmand a acorda termene scurte in continuare. In etapa dezbaterii fondului, ca regula, in sedinta publica, partile au cuvantul pe fondul cauzei, fiind totodata obligate a depune orice inscrisuri pana la inchiderea dezbaterilor”, spune Cristina Alexe, Managing Associate Popovici Nitu & Asociatii.

La randul sau Corina Radu, Senior Associate Pachiu si Asociatii, arata ca „NCPC instituie inclusiv posibilitatea de a-l obliga pe cel care in mod intentionat a condus la amanarea cauzei sa plateasca despagubiri celeilalte parti pentru prejudiciul creat, sub conditia dovedirii existentei unui atare prejudiciu, fie material, fie de ordin moral. Pentru asigurarea efectiva a celeritatii procedurii judiciare, legiuitorul creeaza o institutie absolut noua, respectiv contestatia privind tergiversarea procesului. Este o prevedere importanta, intrucat creeaza posibilitatea justitiabilului, care se considera lezat de amanarea judecarii cauzei, sa formuleze o plangere prin care sa solicite luarea masurilor legale pentru inlaturarea tergiversarii nejustificate a procesului si solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil”.

Apelul si recursul Continue reading “Avocatii si mediatorii explica Noul Cod de Procedura Civila” »

Ce este Medierea? (Ghid de Mediere)

mediere 1Medierea este un concept nou pentru publicul romanesc fiind preluat ca un model viabil de soluţionare a conflictelor, din legislaţia altor state cu experienţa incontestabilă în domeniu.

Din acest motiv, înţelegerea rolului medierii şi cunoaşterea procedurii în sine, constituie o prioritate pentru obţinerea unor rezultate satisfăcătoare prin aplicarea medierii pe scară largă.

Medierea nu se adresează unor categorii sociale privilegiate sau unor structuri elitiste ci este un instrument util aflat la dispoziţia oricărei persoane care doreşte să stingă un litigiu sau să prevină apariţia lui. Nu este o soluţie miraculoasă de împăcare ci un proces elaborat, în care rolul principal îl au părţile aflate în conflict.

Rolul prezentei lucrări este de a familiariza publicul român cu procedura medierii dar în acelaşi timp şi de a se adresa unor specialişti ai diverselor domenii în scopul furnizării unor instrumente utile de aplicare şi aprofundare a instituţiei.

Medierea nu este o procedură greoaie sau inaccesibilă justiţiabilului sau potenţialului justiţiabil, nu este împovărătoare financiar, nu abuzează de timpul alocat şi oferă satisfacţii concrete părţilor implicate, cu atât mai mult cu cât soluţia le aparţine în integralitate.

Medierea reprezintă starea de normalitate în timp ce recurgerea la instanţa de judecată trebuie privită ca pe o opţiune extremă şi nu ca pe o primă soluţie.

Medierea se poate transforma într‑o oportunitate pentru părţile aflate în conflict, o oportunitate prin care toate părţile implicate au doar de câştigat.

Prima definiţie a termenului de mediere în sensul de „intervenţie umană între două persoane” a fost dată de Dicţionarul Universal francez de la 1690 şi ulterior Dicţionarul Enciclopedic Francez de la 1694.

Din punct de vedere etimologic termenul de mediere provine din latinescul ,,mediare” şi se poate traduce prin „mijlocire”, „intermediere”. Cuvântul mediere este definit de DEX ca fiind o acţiune de mijlocire sau de intermediere, mijlocirea unei înţelegeri între două sau mai multe părţi adverse, intervenţia în calitate de intermediar pentru a înlesni, acţiunea de a pune la cale, contribuind la realizare.

Societatea umană a încercat de‑a lungul să creeze metode inovative de soluţionare a conflictelor, altele decât cele uzuale, întrucât acestea din urmă şi‑au dovedit limitele. În acest context, a luat naştere medierea, în mod firesc, ca o reacţie la ineficacitatea celor deja existente. Medierea, folosită din cele mai vechi timpuri de fenicienii, grecii şi romanii a evoluat împreună cu societatea perfecţionându‑se continuu.

Într‑o societate în care relaţiile personale şi profesionale se desfăşoară contra cronometru, apariţia conflictelor devine o realitate, iar abordarea acestora trebuie să renunţe la stabilirea unui învins şi a unui învingător. Soluţiile găsite trebuie să se bazeze pe principiul contrabalansării intereselor părţilor implicate, iar medierea este una dintre soluţiile care generează opţiuni pentru o situaţie mutual avantajoasă.

Din cauza ritmului alert al modului de interacţiune, persoanele nu pot deţine întotdeauna controlul asupra procesului de relaţionare şi de cele mai multe ori există riscul apariţiei unor situaţii conflictuale, în care comunicarea nu mai are rezultatele aşteptate.

Preocuparea pentru stabilirea unor criterii de echilibrare a câştigurilor şi a pierderilor trebuie să depăşească bariera propriilor interese. De aceea medierea, ca şi metodă de rezolvare alternativă a disputelor oferă posibilitatea introducerii în conflict a unei persoane terţe, neutre şi imparţiale care trasează liniile generale, în încercarea de a se identifica o soluţie.

Mediatorul, ca şi facilitator al discuţiilor, are rolul de a aduce în centrul negocierilor dezideratele părţilor astfel încât să încurajeze conturarea unui acord între cei implicaţi.

Medierea şi profesia de mediator au fost reglementate în România prin adoptarea Legii nr. 192/2006, pornindu‑se de la ideea că medierea constituie una dintre temele importante ale strategiei de reformă în justiţie, fiind o prioritate în cadrul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005‑2007. Prin adoptarea legii s‑a urmărit reducerea volumului de activitate a instanţelor şi în consecinţă degrevarea acestora de cât mai multe cauze, încercându‑se creşterea calităţii actului de justiţie prin satisfacerea intereselor părţilor.

Medierea este un proces elaborat în care părţile aflate în conflict au ocazia să‑şi exprime dorinţele, nevoile, aspiraţiile, aşteptările şi interesele, ajutând totodată la reflecţia individului şi a grupului, în scopul luării deciziei cele mai satisfăcătoare pentru ele însele.

La întrebarea „Ce este medierea?” ne răspunde chiar articolul 1 din Legea 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator din România care prevede că: Continue reading “Ce este Medierea? (Ghid de Mediere)” »

Situatii in care informarea despre mediere este obligatorie

mediere 2Incepand cu 1 august 2013, o parte din actiunile civile si penale vor fi respinse de catre instantele de judecata, daca partile nu vor trece, inainte de inceperea procesului, printr-o sedinta obligatorie de informare asupra avantajelor medierii.

Acestea sunt gratuite si obligatorii in dosarele din urmatoarele domenii:

? in domeniul protectiei consumatorilor;

? in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti);

? in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;

? in domeniul raspunderii profesionale (de exemplu in caz de malpraxis);

? in conflictele de munca;

? in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia celor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;

? in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

Despagubiri mediate, in caz de viol Continue reading “Situatii in care informarea despre mediere este obligatorie” »

Limitele informării obligatorii legale despre mediere

mediere 1In ultima perioada, inregistrandu-se o efervescenta de articole privitoare la mediere, in special referitoare la informarea obligatorie prevazuta de art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, in contextul in care opiniile referitoare la sedinta/procedura  de informare par a fi tot mai divergente, dorim sa aducem in atentie faptul ca, in cadrul proiectului “Mediatori in dialog interprofesional”, lansat de Asociatia Profesionala Colegiul Mediatorilor, s-a derulat primul atelier cu titlul “Limitele informarii obligatorii cu privire la mediere“, in data de 20 iunie 2013,  la Bucuresti, avand partener media JURIDICE.ro.

La acea vreme, raportul atelierului nu a fost facut public pe JURIDICE.RO, insa acum credem ca este oportun sa-l publicam, chiar si cu aceasta intarziere, avand in vedere contextul mai sus mentionat.

Concluziile atelierului vizeaza doar aspectele legate de informarea obligatorie, asa cum este ea prevazuta de art. 2 din Legea medierii, mai putin ultimele doua alineate care instituie posibilitatea ca si alte profesii juridice sa realizeze procedura de informare, in conformitate cu Legea nr. 214/2013.

Totodata, facem urmatoarea precizare: rolul nostru, al echipei de proiect, a fost acela de a facilita un dialog interprofesional, concluziile fiind ale participantilor, dupa cum reiese si din raportul expus mai jos.

Raport Atelier 1: Limitele informarii obligatorii cu privire la mediere: Continue reading “Limitele informării obligatorii legale despre mediere” »

Medierea si mediul de afaceri din Romania

mediere 3Evolutia mediului de afaceri din Romania pana in anii 2007-2008 si apoi aparitia crizei economice pe plan international, au adus si o crestere a numarului de situatii in care parteneri de afaceri s-au vazut nevoiti sa se situeze pe pozitii diferite, am putea sa le spunem adverse.

O buna parte din ei, s-au vazut nevoiti sa apeleze la justitie. O parte din ei au plecat din aceasta experienta multumiti de rezultat, altii nu. Unii chiar daca au avut castig de cauza, au fost nemultumiti de perioada lunga si costurile adiacente. Altii si azi asteapta un verdict.

Altii au renuntat pur si simplu la pretentii. Un om de afaceri cantareste atent sansele pe care le are, analizeaza costurile pe care le implica orice actiune a sa. Astfel de costuri se refera fie la onorariile avocatilor, ale expertilor, la cuantificarea in bani a timpului pe care el insusi il aloca unor astfel de actiuni, precum si la taxele care trebuie achitate. Nu sunt de neglijat nici costurile unor eventuale imprumuturi pe care ar fi nevoit sa le faca pentru a putea “supravietui” pana la momentul rezolvarii problemei sale.

Odata cu aparitia legii 192/2006, a aparut posibilitatea rezolvarii acestor probleme prin apelarea la mediere. Din pacate, promovarea acestei posibilitati a lasat mult de dorit in mediul de afaceri. Cea mai mare parte din oamenii de afaceri au ales in continuare pentru rezolvarea problemelor, fie calea justitiei, fie negocierea, fie arbitrajul. Cunoastem cu totii avantajele si dezavantajele acestora.

Odata cu intrarea in vigoare a Legii 115/2012 se doreste in primul rand promovarea in randul partilor a avantajelor pe care medierea le ofera partilor, dar si degrevarea instantelor de acele procese ce se pot rezolva pe cale amiabila. Intr-o atmosfera neutra si obiectiva, trebuie sa explicam partilor ca prin mediere se poate obtine o solutie rapida, constructiva si pozitiva, ca medierea este o procedura non-judiciara si ca cerinta cea mai importanta pentru o mediere de succes este participarea voluntara si activa a partilor.

De cele mai multe ori partile aflate in conflict incearca sa isi consolideze pozitia, urmarind obtinerea “puterii”, ceea ce poate duce la o escaladare a conflictului. Metodele sunt din cele mai variate. Fie prin afisarea unei echipe de avocati, de experti, ridicarea tonului, etc.

De aceea mediatorului ii revine obligatia asigurarii egalitatii in drepturi in procesul de mediere. Continue reading “Medierea si mediul de afaceri din Romania” »

Avantajele medierii in mediul de afaceri

mediere 1Avantajele pe care medierea le aduce pentru mediul de afaceri constau in obtinerea unei solutii agreate de parti, intr-un interval de timp mai scurt, cu costuri mai reduse decat cele pe care le-ar presupune un litigiu solutionat de instanta de judecata si cu asigurarea confidentialitatii in ceea ce priveste existenta si solutia data de parti litigiului.

Orice administrator al unei societati comerciale constientizeaza faptul ca o afacere eficienta presupune asigurarea fluxului de trezorerie. Avand in vedere durata mare a proceselor, un litigiu pe rolul unei instante, avand ca obiect recuperarea unei creante poate determina falimentul creditorului pana la solutionarea litigiului.Taxele de timbru: orice om de afaceri care este implicat intr-un proces cunoaste faptul ca taxele de timbru nu sunt deloc mici, ele ridicandu-se, de foarte multe ori, la nivelul miilor sau chiar zecilor de mii de euro. In cazul in care exista un proces pe rolul instantei, iar partile implicate apeleaza la un mediator si gasesc de comun acord o solutie prin care sting litigiul dintre ele, taxa de timbru poate fi returnata, la cerere, de catre instanta. Astfel, cheltuielile pentru rezolvarea unui litigiu sunt mai reduse, iar solutia nu este impusa de catre un judecator pe baza legilor ci este decisa de parti, pe baza nevoilor si intereselor lor.

Un alt aspect important al unei afaceri este imaginea. Un litigiu aflat pe rolul unei instante poate distruge imaginea unei companii, avand in vedere faptul ca sedintele de judecata sunt publice. Unul din avantajele cele mai importante a procedurii de mediere, il reprezinta faptul ca tot ceea ce se discuta in cadrul procedurilor de mediere este strict confidential, iar, in functie de caz, inclusiv „Acordul de Mediere” poate ramane confidential sau poate fi reprezentat de un nou contract sau de un act aditional la contractul existent. Fata de publicitatea sedintelor de judecata, expuse publicului larg si presei, in mediere, informatiile legate de un comportament gresit in afaceri, secrete profesionale, persoane publice, comportamente abuzive, detalii imorale, toate acestea raman confidentiale. Continue reading “Avantajele medierii in mediul de afaceri” »

Medierea in afaceri

mediere 3Mediul de afaceri este unul dintre cele mai dinamice domenii de activitate si tocmai de aceea celeritatea solutionarii neintelegerilor dintre asociati sau parteneri poate face diferenta intre a fi pe profit sau a fi in pierdere. Si cum afacerile se fac pentru castig, medierea pune la dispozitia oamenilor de afaceri instumentele necesare pentru a controla si a micsoara eventualele pierderi cauzate de situatiile conflictuale aparute in cadrul firmei sau in derularea unui contract.

Relatia comerciala, ca orice relatie, isi are particularitatile ei: se construieste in timp, presupune implicare, corectitudine, incredere si se bazeaza pe principiul win-win. Fiecare parte a unui contract ofera pentru a primi ceva in schimb. Este valabil pentru contractele de munca, cele de colaborare, de parteneriat, de asociere. Chiar daca semnatarii unui contract sunt doua sau mai multe firme, in spatele lor sunt oameni. Oameni care stabilesc relatii. Relatii care au cel putin un interes comun. Iar cand apar neintelegeri in aceste relatii putem spune ca este vorba de un conflict de interese care se preteaza la solutionarea prin mediere.

Pornind de la relatiile dintre angajati, angajati- angajator, asociati si terminand cu contractele cu statul sau cele care deruleaza bani europeni, in aproape toate cazurile in care apar dispute, acestea se pot media.

Un mediu de lucru propice inseamna ca angajatii lucreaza cu placere si sunt eficienti. Firma are de castigat. O atmosfera tensionata la locul de munca datorita neintelegerilor dintre angajati sau dintre angajati si sefi duce la scaderea capacitatii de munca. Firma are de pierdut. Si nu doar bani ci si oameni. Iar oamenii sunt cel mai de pret capital al unei firme.

Ce s-ar intimpla daca proprietarul firmei s-ar ocupa de rezolvarea conflictelor dintre angajatii sai? Ar mai avea timp sa incheie afaceri noi care sa asigure mersul inainte al firmei? Ar mai putea avea o privire de ansamblu asupra activitatii societatii?
Poate apela la instanta pentru ca X a stat cu 7 minunte mai mult la o tigara intr-o zi si seful lui a strigat la el? Poate fi mai profitabil sa apeleze la un mediator? Continue reading “Medierea in afaceri” »

Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 307 Cod penal) (I)

mediere 3Autor: MARINELA CĂLIN procuror Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova

Aspecte teoretice şi practice privind infracţiunile contra familiei prevăzute în codul penal

Continuarea lucrării publicată în revista „Drepturile minorilor” Nr. 1/2006

Noţiunea şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului

Potrivit art. 307 C.pen., constituie infracţiune reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul. De asemenea, constituie
infracţiune, potrivit alin. 2 al art. 307 C.p., fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de organul competent.

Codul familiei conţine prevederi referitoare la încredinţarea minorului unuia dintre părinţi, în caz de divorţ, precum şi dispoziţii referitoare la încredinţarea acestuia unei terţe persoane, atunci când părinţii nu-i pot asigura o creştere şi educare corespunzătoare.
Preocupat de a asigura o cât mai completă şi eficientă ocrotire a minorului, legiuitorul a prevăzut, în asemenea cazuri, posibilitatea menţinerii legăturii acestuia cu părintele sau cu părinţii în grija cărora nu se mai află.

Condiţiile în care minorul urmează să aibă legături cu celălalt părinte sau cu ambii părinţi se stabilesc de către Continue reading “Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 307 Cod penal) (I)” »

Nu mai poţi merge la judecată dacă nu ai încercat o înţelegere la mediatori

mediere 3Persoanele fizice şi juridice care au intenţia să se adreseze instanţelor (justiţiabilii) într-un litigiu comercial sau de altă natură sunt obligate, de la 1 octombrie, să participe la şedinţe de informare privind medierea conflictului, în urma intrării în vigoare a unui nou set din modificări aduse Legii 192/2006 privind medierea.

Litigiile aflate deja pe rolul instanţelor intră şi ele sub incidenţa noilor reglementări a legii medierii – avantajul rezolvării conflictului prin mediere, în acest caz, fiind acela că taxa de timbru se restituie în cele mai multe dintre cazuri.

„Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la sedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie ci­vilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege”, arată noua lege.

Din ianuarie 2013 legea devine şi mai „restrictivă”, în sensul că nu te mai poţi prezenta în faţa instanţei fără dovada că ai încercat procedura medierii.

Purtărorul de cuvânt al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) Monica Prejmereanu identifică avantajele pentru zona de business ale noilor reglementări: litigiile legate de plăţi, de datorii, de credite, de reeaşalonări pot fi rezolvate mai rapid pe calea medierii pentru că medierea presupune o mai mare cele­ritate (rapiditate) decât un proces pe rolul instanţelor. Şi mai există un avantaj major, arată ea: „Procedura medierii nu este publică. Nu eşti pus la avizier, nu află toată lumea despre tine că ai o problemă, dacă o ai. Astfel, imaginea ta de om de business este protejată”.

La acelaşi lucru se referă şi deputatul Alina Gorghiu, unul dintre autorii amen­damentelor aduse legii medierii (de­venită Legea 115/2012) şi unul dintre iniţiatorii legii: Continue reading “Nu mai poţi merge la judecată dacă nu ai încercat o înţelegere la mediatori” »

Translate this site:

ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la: Contact -Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

carti-de-vizita-mediator1
Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

Follow Mediator Bucuresti

februarie, 2014
L Ma Mi J V S D
« Ian   Mar »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
2425262728  

Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...
PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

Articole recente