Cat timp dureaza vacanța judecătorească

Vacanta judecatoreasca dureaza doua luni pentru toate instantele judecatoresti si a fost stabilita in baza Legii nr. 92 din 4 august 1992. Astfel, perioada 1 iulie – 31 august a fiecarui an calendaristic este perioada in care se efectueaza concediile de odihna prevazute legal pentru personalul instantelor, timp in care putem incercasolutionarea litigiilor prin mediere.

Probabil ca sugestia cu privire la mediere pare curioasa astazi, cand despre mediere nu se cunoaste foarte mult sau ceea ce se cunoaste este foarte putin si nesigur, dar, este bine de stiut, de exemplu, ca, in S.U.A., aproximativ 90% din cauzele civile sunt solutionate prin mediere si ca multe alte state europene tind spre aceasta performanta. De asemenea, este important de stiut ca medierea functioneaza in baza Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.

In ce cauze se aplica medierea?

Incepand cu litigiile cu privire la continuarea casatoriei, litigiile intre profesionisti sau litigiile de natura penala, medierea se poate aplica in orice situatie in care sunt doua parti in disputa sau in care exista o victima si un agresor.

Cum functioneaza medierea?

Succesul medierii se bazeaza atat pe experienta mediatorului, cat si pe disponibilitatea partilor de a genera optiuni pentru situatia in discutie. Mediatorul este un facilitator, un profesionist instruit pentru a ajuta prin tehnici psiho-juridice sa deblocheze dialogul dintre parti, iar astfel sa le conduca la formula prin care sa gaseasca varianta reciproc avantajoasa de solutionare a conflictului. In cele mai multe situatii, odata gasita formula win-win in biroul mediatorului, se incheie un document numit Acord de Mediere fara sa mai fie nevoie de un proces in instanta. Chiar si in situatiile in care acordul de mediere este incheiat cu scopul de ajunge in fata unui judecator, solutia consemnata in acord devine o hotarare de expedient care va pune capat procesului sau, acolo unde este cazul, anchetei penale, tinandu-se cont de vointa partilor consemnata in document.

Care este primul pas? Continuarea

Medierea, o nouă optiune pentru românii cu credite

Clienţii băncilor care vor să schimbe ceva în contractele lor, dar să o facă şi repede, pot cere un mediator. Dacă banca este de acord, mediatorul va fi chemat de instituţia financiară. Concesiile făcute de bănci la mediere sunt însă mici. Marile victorii se obţin tot în instanţă, chiar dacă durează mai mult.

Vasile Bercea a luat acum șapte ani de la bancă 37.000 de euro. Avea de plătit lunar 300 de euro. Dacă la început putea să-şi achite dările fără probleme, lucrurile s-au schimbat când euro a crescut.

„Depăşea salariul meu. practic nu mă mai descurcam deloc”, spune Vasile Bercea.

Aşa că a apelat la un mediator care să-l ajute să plătească mai puţini bani la bancă. A obţinut o reducere a ratei de 100 de euro, însă doar pe o perioadă limitată de timp. A împins datoria pentru anii următori.

„Banca a fost cea care a luat decizia ca rata să fie diminuată pe o perioadă de un an. Nu s-a realizat o scutire, ci doar o amânare”, spune Ana Cristina Margu, mediator.

Există, însă, şi români mai norocoşi. Tudoriță Chrică e a obţinut, în urma medierii o reducere a ratei de la 1.700 de lei la mai puţin 1.300 de lei.

„Au fost mai mult oferte în perioada aia, două-trei oferte. Una am refuzat-o, după aia încă una, convertirea în lei care era foarte gravă, şi până la urmă am acceptat diminuarea dobânzii de la 8 virgulă nu ştiu cât la 4%”, spune Tudoriță Chirică.

Noua dobândă se aplică pentru toţi cei 11 ani rămaşi de achitat din credit.

Medierea este mai ieftină şi durează mai puţin decât un proces, spun specialiştii.

„Medierile în domeniul acesta s-au axat pe renegocierea unor dobânzi la credite sau pe acele clauze abuzive. Şi trebuie să recunoaştem că acest lucru se datorează instanţelor care au declarat acele clauze abuzive”, spune Mugur Mitroi, președintele Consiliului de Mediere.

„Procentul rezolvării litigiilor pe calea medierii sau consensului MUSCA ar fi undeva până la 6%. Negocierile puternice au fost duse pentru împrumutaţii care aveau credite colosale: credite de peste 300.000, 500.000, un milion de franci, un milion de euro”, spune avocatul Adrian Cuculiș.

În instanţe sunt 120.000 de procese deschise de români împotriva instituţiilor financiare, spun avocaţii.

Digi24.ro

Încrederea- elementul esenţial al medierii

Încrederea este esenţială pentru mediere. În timp ce literatura de specialitate in domeniul medierii subliniază importanţa ” construirii încrederii” şi “dezvoltarea raportului de încredere” există o lipsă de înţelegere a ceea ce generează în mod special încrederea în domeniul medierii. Înţelegerea subtilităţii a ceea ce de fapt generează încrederea în mediator, în procesul de mediere, este importantă în sprijinirea mediatorilor în încercarea lor de a crea un mediu de mediere care permite părţilor realizeze cele mai bune rezultate posibile.

Astfel din momentul in care intră în substanţa unui conflict, mediatorii se luptă să câştige încrederea părţilor. Pe tot parcursul medierii aceştia încearcă să construiască şi să menţină încrederea părţilor în procesul de mediere, în mediator. Astfel, când nivelul încrederii este mare, părţile sunt mai puţin defensive şi sunt mai doritoare să dezvăluie şi să impartăşească amănunte, informaţii cu cealaltă parte aflată la masa medierii, precum şi în sesiunea separată cu mediatorul – amănunte sau informaţii care pot fi cruciale pentru a ajunge la o soluţie mutual acceptată. Cât este de importantă increderea în mediere ? Consider că nici o altă calitate nu este mai importantă în procesul de mediere decât aceea de a putea să inspiri şi să construieşti încredere.

Permanenta unui echilibru intre parţi este o condiţie a viabilitaţii discuţiilor din mediere si, in acelasi timp, o obligatie legala a mediatorului. Echilibrul dintre parţi este menţinut de catre mediator prin tehnicile si strategiile de mediere si este o rezultanta a principiilor de neutralitate si imparţialitate. Aceasta rezultanta se manifesta printr-o pendulare continuă intre mediator si parţi, prin discuţii reciproce egalizante, în care mediatorul se arată ca fiind un liant de încredere intre parţi, atat timp cat acesta nu ţine sau nu este de partea niciunei parţi. Continuarea

Putem cere instantei copie dupa inregistrarea audio a sedintei de judecata!

Justitiabilul poate cere instantei copie dupa inregistrarea audio a sedintei !

Intantele permit in prezent justitiabililor sa ceara si sa primeasca contra cost copie dupa inregistrarea audio a sedintei de judecata. Suntem interesati sa aflam opinile parintilor care au fost parte in astfel de procese legat de acest subiect. Puteti vedea in acest sens acest afis (https://goo.gl/45tHnS) postat pe usa Arhivei Sectiai a 4-a a Tribunalului Bucurest i care contine si justificarea: art. 231 alin. 5 Cod Procedura Civila potrivit ca „la cerere, partile, pe cheltuiala acestora, pot obtine o copie electronica a inregistrarii sedintei de judecata in ceea ce priveste cauza” Cum a fost?

A reactionat pozitiv instanta?

Cat au durat procedurile de a obtine respectiva copie?

Cat costa?

V-a ajutat?

orice alte consideratii :-)

Colectivul ARPCChttp://blog.arpcc.ro/2015/05/justitiabilul-poate-cere-instantei.html

Consfințirea înțelegerii părților din acordul de mediere de către instanța de judecată, în lipsa consimțământului tuturor părților

Acordul de mediere este înscrisul sub semnătură privată încheiat de părți în fața mediatorului, potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, prin care se soluționează pe calea amiabilă a medierii un litigiu între părți, nededus spre soluționare instanței de judecată (deși medierea poate avea loc și în cazul unui litigiu aflat pe rolul instanței, conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator) și având ca obiect, potrivit art. 601, coroborat cu art. 64 alin. (1) și 67 alin. (1), (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, conflicte în materie civilă sau penală, cuprinzând următoarele domenii:
- protecţia consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

– continuarea căsătoriei, partajul de bunuri comune, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii;

- posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;

- răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

– litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

– litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la 1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Continuarea

Admisibilitatea stingerii, pe calea medierii, a litigiului având ca obiect constatarea încadrării în grupa superioară de muncă

”Atât timp cât părţile au înţeles să stingă litigiul pe cale amiabilă, apelând în prealabil la procedura medierii, constând în derularea unor negocieri care au avut loc între părţi în raport de pretenţiile formulate de către intimaţii petenţi, iar în urma derulării procedurii de mediere a fost încheiat acordul de mediere semnat de către toate părţile înseamnă că în realitate un asemenea acord constituie prin însăşi natura sa un înscris care atestă manifestarea de voinţă a părţilor contractante de a-şi recunoaşte reciproc anumite drepturi şi obligaţii, acord încheiat pe baza unor acte, a unui raport de expertiză extrajudiciară şi în cuprinsul căruia nu există niciun element de natură să aducă atingere legii şi ordinii publice.
De altfel, în condiţiile în care părţile au încheiat un acord de mediere în vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, a neînţelegerilor care au existat cu privire la recunoaşterea în favoarea intimaţilor a unor grupe superioare de muncă, iar acest acord de mediere a fost semnat deopotrivă de toate părţile contractante, demonstrând manifestarea de voinţă a acestora, având capacitate de dispoziţie, obiectul supus înţelegerii fiind clar determinat, stabilindu-se scopul pentru care a fost încheiat acordul, clauzele contractuale convenite de către părţi, înseamnă că nu există niciun impediment legal de a se pronunţa o hotărâre judecătorească care să consfinţească o asemenea înţelegere a părţilor, mai ales că instanţele judecătoreşti nu au dreptul să analizeze fondul dreptului care a făcut obiectul înţelegerii dintre părţi, materializat prin încheierea acordului de mediere, să stabilească dacă petenţii persoane fizice au dreptul sau nu la recunoaşterea anumitor grupe superioare de muncă, dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile stabilite de HG nr.261/2001, de alte acte normative care reglementează încadrarea salariaţilor în anumite grupe superioare de muncă.
Mai mult chiar, din cuprinsul considerentelor sentinţei reiese că în primă instanţă a avut loc o verificare a dreptului dedus judecăţii care a făcut obiectul încadrării petenţilor- persoane fizice în anumite grupe superioare de muncă, în baza Acordului de Mediere, fără să se ţină seama că instanţa de fond nu era competentă din punct de vedere material să verifice în ce măsură devin aplicabile HG nr.261/2001, alte acte normative aplicabile în domeniul dreptului muncii, conţinutul propriu zis al raportului de expertiză, actele care au stat la baza efectuării acestuia, dacă petenţii persoane fizice pot pretinde sau nu încadrarea în anumite grupe superioare de muncă pe cale judecătorească, depăşindu-şi evident competenţa, limitele cererii cu care a fost învestită constând în pronunţarea unei hotărâri de expedient care să consfinţească înţelegerea părţilor, mai ales că instanţa de fond nu a stabilit în cuprinsul considerentelor existenţa unor clauze de natură să aducă atingere legii şi ordinii publice în ceea ce priveşte Acordul de Mediere, ci, dimpotrivă, a constatat că petenţii intimaţi nu ar avea dreptul la încadrarea de către recurentă în anumite grupe superioare de muncă menţionate în Acordul de Mediere, încălcând dispoziţiile legale în materie, limitele cererii cu care a fost învestită şi implicit competenţa materială.
Astfel, în mod nelegal instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi a respins cererea privind recunoaşterea grupelor I/a II-a de muncă în raport de Acordul de Mediere fără să ţină seama că în realitate nu avea dreptul să cenzureze conţinutul propriu zis al acordului de mediere încheiat între părţi în ceea ce priveşte dreptul în sine al intimaţilor la încadrarea în anumite grupe superioare de muncă, ci, pur şi simplu, să verifice dacă acordul de mediere îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă specifice unui act juridic încheiat de părţile contractante, respectiv capacitatea de a contracta, obiectul acordului, consimţământul părţilor, cauza, inexistenţa unor elemente de natură să nu aducă atingere ordinii şi liniştii publice, ţinându-se seama de disp.art.63 din Legea nr.192/2006 modificată, art.438 şi urm. NCPC.
Susţinerile recurentei în sensul că în cuprinsul considerentelor au fost invocate împrejurări străine de natura cauzei, fiind reproduse texte de lege fără o interpretare a acestora în raport de cauza dedusă judecăţii, înlăturându-se eronat raportul de expertiză fără să se solicite informaţii expertului, părţilor şi că potrivit disp.art.59 alin.2 din Legea nr.192/2006 părţile au dreptul să se înfăţişeze la instanţa judecătorească pentru a solicita pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea lor, având dreptul să apeleze în prealabil la procedura medierii, sunt justificate întrucât, într-adevăr, instanţa de fond şi-a depăşit competenţele, limitele cererii cu care a fost învestită, analizând dispoziţiile legale care reglementează încadrarea salariaţilor în anumite grupe superioare de muncă, iar, în speţă era obligatoriu să se ţină seama în primă instanţă de dispoziţiile sus menţionate care conferă părţilor dreptul de a solicita instanţelor judecătoreşti consfinţirea pe cale judecătorească a înţelegerii în temeiul căreia au fost clarificate neînţelegerile dintre părţi şi nicidecum să se procedeze la analizarea în sine a fondului dreptului care a făcut obiectul acordului de mediere.
Motivele invocate de către recurentă, conform cărora în baza disp.art.59 din Legea nr.192/2006, art.438-441 NCPC judecătorul verifică dacă la momentul încheierii acordului de mediere au fost respectate condiţiile prevăzute de lege pentru întocmirea acordului, dispoziţii aplicabile şi în cazul litigiilor de muncă izvorâte din modalitatea de derulare a raporturilor de muncă, sunt întemeiate deoarece instanţa de fond avea obligaţia să verifice dacă acordul de mediere îndeplineşte condiţiile cumulative specifice unui contract şi nicidecum să analizeze în ce măsură intimaţii au dreptul sau nu la acordarea unor grupe superioare de muncă, dispoziţiile legale aplicabile raporturilor juridice derivând din contractele de muncă încheiate la un moment dat între părţi.
Criticile recurentei în sensul că în baza disp.art.59 din Legea nr.192/2006 acordul de mediere constituie un înscris sub semnătură privată care trebuie să îndeplinească doar condiţiile generale de fond ale unui contract, respectiv capacitatea părţilor, obiectul, consimţământul, cauza, datele de identificare ale părţilor, clauzele înserate în contract, stingerea conflictului, întinderea obligaţiilor asumate de părţi, termenele în care acestea se obligă, judecătorul având doar dreptul să verifice îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii, sunt fondate întrucât în condiţiile în care Acordul de Mediere constituie prin însăşi natura sa un contract, instanţele judecătoreşti au obligaţia să verifice pe cale judecătorească dacă acesta îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile codului civil, ale codului de procedură civilă, referitoare la valabilitatea unui contract sinalagmatic şi nicidecum să procedeze la verificarea în sine a fondului dreptului dedus judecăţii, dacă intimaţii au dreptul să fie încadraţi în grupele superioare de muncă recunoscute de către recurentă.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că sentinţa este nelegală, fiind dată cu încălcarea, aplicarea greşită a normelor de drept material, cuprinzând motive străine de natura cauzei prev de disp. art.488 pct.6,8 NCPC , în baza disp.art.496, 498 NCPC, va admite recursul şi va casa în tot sentinţa recurată şi reţinând cauza spre soluţionare cu evocarea fondului, va lua act în baza disp.art. 59, art.61 din Legea nr.192/2006 modificată, art.438-441 NCPC de Acordul de Mediere.” (Tribunalul Prahova, Decizia nr. 1408/2014, portal.just)

Sursa:http://www.legal-land.ro/admisibilitatea-stingerii-pe-calea-medierii-a-litigiului-avand-ca-obiect-constatarea-incadrarii-in-grupa-superioara-de-munca/

Taxa de timbru în medierile de partaje şi moşteniri se înjumătăţeşte

În cazul în care aveţi o neînţelegere cu privire la partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei sau o dispută între membrii familiei, asupra dezbaterii unei moşteniri, cea mai avantajoasă formă de soluţionare este medierea.

De ce? 

1. Pentru că, dacă se ajunge la Acordul de mediere, taxa de timbru care urmează să fie plătită, în cazul judecării în Instanţă, se înjumătăţeşte.

2. Prin medierea părţilor, asistată de o a treia persoană(mediatorul) multe dintre reproşurile pe care şi le aruncă cei implicaţi în conflict sunt aplanate deseori, privite dintr-o altă perspectivă şiajungându-se la un comportament cooperant, faţă de cel agresiv, de la începutul medierii. Am învăţat, din situaţiile diferite pe care le-am parcurs, că omul are tendinţa să-i pedepsească pe cei care l-au făcut să se simtă neiubit şi nerespectat, chiar trădat. Şi primul lucru pe care-l poate face este să nu cedeze la nici o rugăminte a acestora/ acestuia (dacă este soţ sau soţie) crezând că astfel îşi exercită puterea asupra lor/ lui/ ei. Ceva de genul: ”ei, lasă că vă arăt eu cine are ultimul cuvânt!”

Când însă mediatorul îl determină să privească lucrurile şi din unghiul de vedere al celorlalţi, al rudelor, al partenerului de viaţă etc. înspre care de obicei se arată cu degetul, ca fiind vinovaţii, fără a Ii se da vreo şansă, apare îndoiala că s-au încercat chiar toate soluţiile aflate la îndemâna lor, pentru a-şi îndeplini fiecare obiectivele în blocajul pe care îl reprezinta un conflict. Şi dacă mediatorul ştie să separe latura emoţională a unei dispute de cea pragmatică, în care toţi au de îndeplinit nişte obiective personale, atunci devine foarte clar că cea mai bună soluţie este cea raţională şi se află chiar în mijlocul opţiunilor pe care ei le găsesc.  Continuarea

Pași spre medierea obligatorie în Uniunea Europeană?

La 26 februarie 2015, Parlamentul European a făcut public un Raport privind starea justiției în Europa, raport ce cuprinde și un capitol dedicat medierii și aplicării acestei proceduri în statele membre.

Giuseppe de Palo este autorul raportului în ceea ce privește medierea în lumina aplicării Directivei 2008/52/EC. Acesta descrie în Raport potențialul medierii ca procedură de soluționare a litigiilor (prin raportul cost, timp și bani – mediere și instanțe judecătorești), dar și paradoxul că, deși avantajele medierii sunt incontestabile, statele membre nu au reușit să stimuleze medierea și numărul de medieri efective.

Italia este exemplul cel mai bun privind medierea obligatorie înainte de a face orice demers în fața unor instanțe civile ori comerciale, numărul de medieri ajungând la peste 200.000 de cazuri pe an. În alte state, numărul de medieri este scăzut și insignifiant în comparație cu numărul mare de dosare pe rolul instanțelor înregistrate anual.

Rezultatele modeste privind medierea sunt raportate la numărul mic de medieri pe an și la numărul de milioane de dosare civile înregistrate anual pe rolul instanțelor judecătorești în toate statele membre. Ceea ce dorește Directiva Europeană privind medierea este o balanță/un echilibru între numărul de procese de mediere și procese judiciare. Un echilibru între cazurile mediate și cazurile judecate.

Cât privește medierea obligatorie, raportorul explică faptul că medierea duce la o economie considerabilă de timp și bani, atât pentru părțile din conflict, cât și pentru stat, iar numărul de medieri și, implicit, economia în fapt a acestor resurse, s-ar putea realiza printr-o procedură obligatorie de mediere. Continuarea

Inaplicabilitatea unui acord de mediere prin care se derogă de la o normă imperativă

Legea nr. 330/2009 a instituit un sistem de salarizare obligatoriu, imperativ, din care nu face parte sporul de dispozitiv pentru categoriile de funcţionari publici din care fac parte recurenţii. Este clar faptul că disp. Notei 1 la Anexa III/2 din Legea nr. 330/2009 referitoare la sporul de dispozitiv nu sunt aplicabile recurenţilor.
Aşadar, sporul nu mai poate fi acordat ulterior datei de 31.12.2009, deoarece Legea nr. 330/2009 interzice acest lucru. Nici începând cu 01.01.2011 sporul nu poate fi acordat, deoarece art. 1 alin. 2 Legea nr. 284/2010 limitează sporurile la cele prevăzute de respectiva lege.
Prin Decizia nr. XXXVII/2009 pronunţată de ÎCCJ în cadrul unui recurs în interesul legii, s-au stabilit categoriile de personal bugetar care au dreptul la plata sporului de dispozitiv chiar şi până la data de 31.12.2009, or recurenţii nu fac parte din ele.
Faptul că a existat un acord de mediere între recurenţi şi intimată (angajatorul recurenţilor), chiar şi încuviinţat de instanţa de judecată, nu poate deroga de la dispoziţiile legale imperative, deoarece convenţia rămâne un acord al părţilor, fie şi verificat sumar sub aspect formal de instanţa de judecată, or de la o normă imperativă nu se poate deroga prin consimţământul părţilor. (Curtea de Apel Galați, Decizia nr. 8260 din 28.11.2014, portal.just.ro)

Sursa:http://www.legal-land.ro/inaplicabilitatea-unui-acord-de-mediere-prin-care-se-deroga-de-la-o-norma-imperativa/

Medierea litigiului având ca obiect constatarea încadrării în grupa superioară de muncă

”Atât timp cât părţile au înţeles să stingă litigiul pe cale amiabilă, apelând în prealabil la procedura medierii, constând în derularea unor negocieri care au avut loc între părţi în raport de pretenţiile formulate de către intimaţii petenţi, iar în urma derulării procedurii de mediere a fost încheiat acordul de mediere semnat de către toate părţile înseamnă că în realitate un asemenea acord constituie prin însăşi natura sa un înscris care atestă manifestarea de voinţă a părţilor contractante de a-şi recunoaşte reciproc anumite drepturi şi obligaţii, acord încheiat pe baza unor acte, a unui raport de expertiză extrajudiciară şi în cuprinsul căruia nu există niciun element de natură să aducă atingere legii şi ordinii publice.
De altfel, în condiţiile în care părţile au încheiat un acord de mediere în vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, a neînţelegerilor care au existat cu privire la recunoaşterea în favoarea intimaţilor a unor grupe superioare de muncă, iar acest acord de mediere a fost semnat deopotrivă de toate părţile contractante, demonstrând manifestarea de voinţă a acestora, având capacitate de dispoziţie, obiectul supus înţelegerii fiind clar determinat, stabilindu-se scopul pentru care a fost încheiat acordul, clauzele contractuale convenite de către părţi, înseamnă că nu există niciun impediment legal de a se pronunţa o hotărâre judecătorească care să consfinţească o asemenea înţelegere a părţilor, mai ales că instanţele judecătoreşti nu au dreptul să analizeze fondul dreptului care a făcut obiectul înţelegerii dintre părţi, materializat prin încheierea acordului de mediere, să stabilească dacă petenţii persoane fizice au dreptul sau nu la recunoaşterea anumitor grupe superioare de muncă, dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile stabilite de HG nr.261/2001, de alte acte normative care reglementează încadrarea salariaţilor în anumite grupe superioare de muncă. Continuarea

Translate this site:

ADRESA:

BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI REPER HOTEL HOROSCOP - STATIA METROU UNIRII IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR - Pentru programare la o sedinta de mediere nu ezitati sa ne contactati la: Contact -Tel:0768.511.900

e-mail:

mediatormustateanu@gmail.com

carti-de-vizita-mediator1
Birou de Mediator Petru Mustateanu a fost infiintat si isi desfasoara activitatea in baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator cu modificarile si completarile ulterioare, a Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de Mediere precum si a Hotararilor Consiliului de Mediere. Titularul biroului a fost autorizat ca mediator de catre Consiliul de Mediere prin Hotararea nr. 1923. DIN 15.04.2000. Birou de Mediator este prezent in Tabloul Mediatorilor emis de Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial a Romaniei.

Follow Mediator Bucuresti

iulie 2015
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Intrebarea mediatorului:

* Daca ati avea o problema ati prefera :

View Results

Loading ... Loading ...
PROGRAM MEDIERE BUCURESTI

Articole recente